Uhm...aceasta este o noua idee a mea [se pare ca imi vin idei si cand sunt bolnava X_X].Sper sa va placa,deci astept pareri si critici.
Capitolul I
Tot ce isi mai amintea din acea noapte era doar chipul lui nebun,dintii ascutiti patati de sange si apoi o lumina orbitoare.Acum nu isi mai amintea nimic in afara de asta,dar si-ar fii dorit sa isi piarda complet memoria dupa ceea ce se intamplase.Stia ca orice ar face nu va reusi nici o data sa scape.
Stand intinsa in pat fixa cu privirea tavanul albastru de deasupra ei.Albastru,dar curand parca era rosu.
Statea intinsa in pat,nemiscata de aproximativ doua ore.Se gandea,si incerca sa gaseasca o solutie.O iesire.Dar stia ca nu va putea.Nu exista iesire,solutie.Nimic.
Un sunet ciudat si puternic s-a auzit dinspre balcon.Fata si-a intors putin speriata privirea.El este!Stiam ca va venii azi....Fata s-a ridicat din pat si a deschis usa.El statea acolo,cu bratele pe balustrada admirand privelistea intunecata.Voia sa il plesneasca.Sa il impinga si sa il vada murind in chinuri groaznice.Dar nu putea.A ramas tacuta si a asteptat un semn din partea lui.
Acesta s-a miscat tacut si a intrat in camera.A aruncat cateva priviri dupa care i-a spus:
-Stiai ca vin la ora asta nu?Dar nu arati prea infometata.
-Termina,Mark.Nu vreau sa vin.a spus ea incercand sa ramana cat mai calma.
-Lisa,draga....am gasit un spital nu la mult timp de aici.Este unul de copii.Am aruncat o privire pe acolo.Multi din copii aceea nu vor mai deschide maine ochii.Nici o data nu o vor mai face.Nu poti refuza asa ceva...a obiectat el.
-Ba pot,Mark.Acum vreau sa pleci.
Spre surprinderea Lisei acesta nu a mai obiectat si a plecat afara,pierzandu-se in intunericul de afara,printre copaci.
Lisa s-a asezat la loc in pat incercand sa se calmeze.Dar apoi simtea ca devine din ce in ce mai agitata.Stia ca Mark avea dreptate dar nu suporta sa ii vada chipul.Totusi,agitatia pe care o avea acum era mult mai mare decat ura ei pentru acel Mark,ce i-a transformat viata in cosmar.Asa ca,in curand s-a ridicat din pat si a iesit afara.
Alerga printre copaci,lumina lunii pline acoperindu-i fata.Spera doar sa ajunga cat mai repede.Daca nu facea asta avea sa se termine rau.Mark ii explicase tot ce se poate intampla.Iar ea era si acum inficosata de asta.Trebuia sa il asculte.
Fugind si mai tare a ajuns intr-un final la spitalul despre care ii povestise el.A intratinauntru alergand si mai repede pe culoarele intunecate.
In curand a gasit o usa deschisa.Un zgomot s-a auzit din camera respectiva,si apoi un chicotit.Lisa a intrat in camera si a vazut pe jos un copil de numai patru,cinci ani.Sange ii curgea din gat si ochii lui albastri,deschisi pareau sa priveasca undeva afara din lumea aceea.
Mark s-a intors uimit inspre Lisa si a zambit.
-Lisa...stiam ca vei venii.Uite...acesta cred ca este bun.a spus el facand semn inspre unul dintre copii.Era o fetita mica,cam de aceiasi varsta cu baiatul intins pe jos.Respira sacadat si avea ochii inchisi.
-Dar Mark...e prea frumoasa....uite...parca ar fi...o papusa.a obiectat Lisa uitandu-se inspre fetita.
-Si nu va mai traii.Lisa...ce rezolvi daca nu o faci?Nu o ajuti cu nimic.Eu ma duc in alta camera.Dar fa-o.
Mark a mai privit-o odata pe Lisa dupa care a plecat afara din camera.Lisa il ura.Nu era capabila sa inteleaga nimic din ce spunea.Dar era prea disperata,si in joc era viata ei.
S-a asezat in genunchi langa patul pe care era intinsa fetita.I-a pus incet mana pe frunte si a observat ca avea febra.Nu mai stia ce face.Nu stia ce se intampla acum cu ea.I-a ridicat incet capul si si-a infipt dintii in gatul ei subtire.Fetita a gemut,dupa care a deshis ochi.Dar in afara de asta nu a mai facut nimic.
---------va urma--------
Lisa
Mark

wuhuu....ma bucur mult ca iti place Chibi Juliet XD

Capitolul II
Pe cand avea 12 ani,Lisa auzise foarte multe povesti despre anumite fiinte ciudate care locuiau intr-un fel de lume asemanatoare iadului.Mama ei ii povestise despre ele.Si isi amintea totul perfect.Ii arata cartea din care citea in timp ce ii povestea cum acele fiinte veneau pe pamant pentru a ucide oamenii care la randul lor au ucis alti oameni.
"Dar,mama....ce se intampla cu oamenii aceia apoi?"intreba ea de fiecare data,iar mama ei ii spunea ca erau dusi in lumea lor si obligati sa stea acolo.Lisa nu crezuse asta la inceput dar apoi incepuse chiar sa ii placa ideea si sa spere ca va intalnii una dintre acele fiinte,chiar daca nu era sigura ca existau.
Desii Mark ii spunea mereu sa inceteze sa mai creada asta pentru ca nu existau astfel de fiinte si ea oricum nu avea sa mai moara,ea facea tot posibilul sa nu asculte ceea ce zice.

-Mai bine ai lasa cartile alea...fa si tu alt ceva.a spus Mark asezandu-se pe scaunul din fata Lisei.
-Sunt in mod sigur o companie mai placuta decat tine,Mark.Termina...peste doua ore plec...spuse aceasta fara sa isi ridice insa privirea din carte.
Acesta ii arunca o privire ciudata dupa care lua de pe masa o sticla de sampanie.Dupa ce a umplut doua pahare i-a intins unul Lisei.Aceasta s-a uitat urat la el si a spus un simplu "nu vreau".Mark a insistat pana cand Lisa s-a ridicat si a lovit paharul cu mana.Acesta a cazut pe jos,spargandu-se in mii de bucatele.Lichidul rosu se intindea repede pe suprafata covorului maroniu de pe podea.
-Stau aici doar pentru ca nu vreau sa fac ceva.Dar asta nu inseamna ca trebuie sa comunic cu tine.Obisnuieste-te cu ideea.a spus ea ignorand cioburile de pe jos.
-Ti-am spus de multe ori sa nu te mai porti asa.Ti-as putea lua viata asta si pe cea de apoi.Acum inceteaza si bea.Oricum nu am ce face cu sampania asta.a spus Mark pierzandu-si din ce in ce mai mult rabdarea si calmul.
Lisa realiza ca a mers prea departe si ca Mark chiar putea face ce voia cu ea.Se simtea din nou ca o papusa,prinsa cu sfori.Mark putea face orice cu ea.Putea sa o ucida.Sau putea sa o lase in viata.Dar viata ei era un Iad.Iar Lisa nu mai stia ce sa faca,asa ca s-a supus si s-a asezat la loc pe scaunu,luand paharul din mana lui.Fixandu-l cu privirea,Lisa lua o gura din lichidul ciudat,rosu din pahar.
Cand soarele rasarise,Lisa se ridica de pe scaun si iesii grabita din camera,fara sa spuna nimic,si fara sa ii arunce nici o privire lui Mark.
In drum spre casa trecuse pe langa spitalul in care fusese ieri.Multe masini de politie erau parcate in fata spitalului,si se adunau din ce in ce mai multi oameni in fata spitalului,asemeni unor albine nebune.Lisa evita insa sa se apropie de acel loc.Nu ii placea ca a facut ceea ce a facut desii nu avusese de ales.Dar acum trebuia sa ajunga acasa.
Ea inca mai statea cu mama ei,cel putin pe timpul zilei.Desii refuzase categoric sa mai mearga la scoala inca de la 13 ani cand totul se intamplase,nu putea sa plece de langa mama ei.Si mereu a vrut mai mult sa stea acolo decat prin preajma lui Mark.
Lisa isi petrecuse toata ziua stand in camera si fixand o cutiuta muzicala cu privirea.O avea de cand era mica.Era primita cadou de ziua ei,de la bunica ei pe care o iubise extrem de mult.Era colorata in rosu,si in unele locuri avea mici pietricele.Safir,smarald,rubin si chiar si lapislazuli.Cand era mica ii placea extrem de mult sa se uite la fluturasul albastru de pe capac,in timp ce asculta melodia aceea minunata.
Dar totul se sfarsise cand usa de la balcon se deschise brusc,zgomotos.Mark intra in camera ei si o apuca de mana fortand-o sa iasa cu el afara,pe balcon.
-La 8.Daca nu vii la 8 esti moarta!Si nu glumesc,Lisa!a spus acesta fixand-o cu privirea.
Mark i-a dat drumul la mana Lisei dupa care s-a pierdut in intuneric.Lisa nu stia sigur cat a ramas afara incercand sa il mai vada pe Mark.Dar apoi a intrat in casa,dezamagita de faptul ca melodia se terminase.
-----va urma---
Astept pareri si critici ^_^

huhu am uitat sa postez capitolul III o.o'...huhu shoot me X.X

Capitolul III
Lisa astepta de cateva minute acolo.O pelerina neagra ii acoperea chipul iar apoi ii cadea pe umeri,pana la genunchi,dezvaluindu-i doar picioarele albe,inghetate de frig,si mainile puse pe piept.Mainile ei,care acum tremurau in timp ce tinau pelerina cea neagra ce o ascundea de privirile tuturor muritorilor care treceau din cand in cand pe langa ea.
Lisa si-ar fii dorit ca acea pelerina sa aibe puterea sa o ascunda si de privirile lui Mark.Dar stia ca nu se poate asa ca a asteptat in continuare.
Peste numai cateva minute,Mark isi facuse aparitia in fata ei.
-Deci ai venit pana la urma.Bun.Sa mergem,a spus acesta strcurandu-si usor o mana pe umarul Lisei.
Aceasta nu a scos nici un cuvant si a continuat sa mearga cu capul plecat pe langa el.
Mark a condus-o pana la o cladire inalta,ce parea a fii o catedrala gotica.El i-a facut semn sa il urmeze inauntru,iar Lisa l-a ascultat trecand incet pragul.Cand a auzit usa inchizandu-se in urma ei si-a ridicat capul si a privit in jur.Ar fii spus ca arata ca o catedrala normala.Mai mult sau mai putin.Cu exceptia picturilor de pe pereti si tavan.Peste tot erau infatisati numai scheleti negrii si albi.Unii dintre ei aveau bandaje murdare pe oase si tineau in maini o tava prafuita pe care se aflau foarte multe mere rosii,precum sangele ce straluceau in lumina soarelui.Soare care apunea undeva langa intrarea in catedrala.Dar nu era deloc acel apus de soare calm,romantic minunat pe care il vazuse Lisa de milioane de ori.Era un apus simplu,prafuit lipsit de orice urma de farmec
Asa erau toti peretii.Dar pe tavan se afla ceva ce ii atrasese cu adevarat atentia Lisei.Scheleti albi,acoperiti de o mantie neagra,imbracati cu haine negre,rupte cu mici parti agatate pe toate oasele.Pe maini si pe picioare avand de asemenea bandaje prafuite.Acestia,spre deosebire de cei de pe pereti aveau ochi.Ochi galbeni asemeni unor pisici si de asemenea niste aripi negre peste care zaceau niste materiale fine albe,murdare.Erau oribili.Dar in acelasi timp eleganti si fermecatori in ochii Lisei.Simtea cum trupul ei devine moale si se prabuseste pe podeaua rece din catedrala.Fixa acele fiinte cu privire murmurand un singur cuvant,greu de inteles.
-Acestia sunt...a reusit ea intr-un final sa spuna
-Da....magnifica lucrare,nu?Banuiesc ca despre ei citeai acum ceva timp.Mi-am amintit si m-am gandit ca poate vrei sa ii vezi...totusi mi-e teama ca nu iti mai amintesti nimic de aceasta catedrala...a spus Mark uitandu-se in jur ca si cum ar fii cautat ceva
-C-cum?
-Desigur ca nu.Uita ca am zis ceva....trebuie totusi sa fii observat ca nici un muritor nu ar putea realiza asa ceva...Nu iti fie teama aceasta catedrala este inchisa de foarte mult timp si nimeni nu a mai intrat de mult...
-E....minunat...s spus Lisa simtind cum o lacrima i-se rostogoleste pe obrazul drept
-Si peste cateva zile vei vedea ceva mai minunat...iti promit...
Mark a impins-o usor jos,apasandu-i incet ochii.Ea a stat acolo fara sa zica nimic,adormind linistita asteptand ziua de maine mai curioasa ca nici o data si mai nerabatoare ca nici o data.Nerabadatoare sa vada din nou chipul lor...
-----Va urma----
Imi cer scuze dar acest capitol va fii ceva mai scurt...promit ca urmatorul va fii mai lung...

Capitolul IV

Ochii Lisei se deschisera in acelasi timp cu usa trantita de perete.Mark intrase repede in camera ei,si fara sa spuna nimic se aseza pe pat langa ea.Lisa se ridica si il privi nedumerita,incercand sa isi tina ochii deschisi,dupa care spuse:
-Mark?Stii macar cat este ceasul?
-Stiu ca este foarte tarziu dar trebuie sa iti spun..sa iti spun ca vreau sa plec...nu mai suport...
-Cum?
Mark se ridica si inconjura incet camera Lisei,apoi se opri si o fixa cu privirea.Arunca o privire inspre fereastra dupa care spuse iar:
-Tu nu ma cunosti decat pe mine..vreau sa spun sunt singurul vampir pe care il cunosti si este normal pentru tine sa nu simti ceea ce simt eu.Dar eu am cunoscut multi vampiri,cei mai multi in Germania...de acolo de unde vin si eu.Si vreau sa ma intorc pentru ca nu mai rezist aici...si voiam...
-Sa vin cu tine?Da...voi veni cu tine...nici mie nu imi place aici...si oameni langa care trebuie sa stau chiar daca am stat cu ei pana acum au devenit de insuportat.Voi veni cu tine Mark....dar acum pot sa dorm?a spus Lisa grabita intinzandu-se apoi in pat.
-Nu...imi pare rau dar trebuie sa plecam chiar acum.Stiu ca esti obosita dar nu trebuie sa mai pierdem timp deloc.A spus acesta privind-o putin ingrijorat.
Lisa se ridica de pe pat si se indrepta inspre fereastra.Arunca scurte priviri in intunericul de afara,parca incercand sa gaseasca ceva,apoi se intoarse inspre Mark.
-Bine,atunci...
Mark iesi afara in gradina,urmat de Lisa.Cu cat inaintau mai mult,cu atat intunericul ce inconjura intreg orasul ii inghitea mai mult.

Mergeau deja de multa vreme.Poate ca era chiar prea multa vreme.Dar Lisa nu se plangea,ci admira orasul in liniste,urmandu-l pe Mark.
Intr-un sfarsit au ajuns in fata unei catedrale,mult mai mare,mai frumoasa si mai complexa decat cea pe care o vazuse Lisa atunci.Mark o privi incet,apoi isi puse o mana pe spatele ei si o impinse usor inspre usa catedralei.
-De ce mergem acolo?Ce se intampla?intreba ea devenind nedumerita si curioasa in acelasi timp.
-Vezi tu...Unii vampiri se spune ca dorm si locuiesc agatati de cine stie ce tavan,in niste pesteri,morminte,sau chiar si intr-un sicriu.Nu stiu daca e adevarat,dar toti vampiri pe care i-am cunoscut pana acum,cu exceptia ta,locuiau intr-o catedrala.Iar aceasta este catedrala in care pentru mine a inceput totul,si catedrala in care am stat multe secole.
Lisa era surprinsa asa ca nu a spus nimic si il urma pe Mark in liniste.Acesta deschise incet usa.De indata ce scartaitul usii inceta mai multe bufnituri umplura intreaga incapere.Lisa se aseja,putin speriata in spatele lui Mark.
-Cine sunteti si ce cautati aici?se auzi de odata o voce stranie care rasuna ca un ecou.
-Andre,eu sunt.Nu mai juca teatru.a spus Mark cercetand camera din priviri.
O silueta neafra se apropie de ei.Avea o plerina in cap,ce ii acoperea ochii.Ajuns in fata lor si-a tras pelerina dezvaluindu-si chipul.Avea ochii caprui,parul ondulat,saten care ii cadea pe umeri.I-a privit putin surpins,apoi a spus:
-Mark,nu te-ai schimbat deloc...dar ea?Cine este?a spus el asezandu-se in genunchi in fata Lisei,ca si cum ar fi fost un copil mic.
Lisa il privea in ochi pe Andre,fara sa spuna nimic,asteptand ca Mark sa spuna sau sa faca ceva,dar acesta a ramas nemiscat si tacut,pana cand Andre a vorbit din nou:
-Ooh!Inteleg...deci nu ai mai rezistat fara noi.Nu-i nimic nelinistitul meu prieten.Banuiesc ca atunci cand te vei intoarce cineva va mai fi cu tine.Nathalie o va iubii.Am sa ma duc sa o chem.
Mark il urmarii cu privirea pe Andre urcand o scara de lemn ce ducea undeva in sus.
Odata ce pasii lui nu se mai auzeau,Lisa se uita furioasa la Mark.
-Deja nu imi place.Si cine e aceasta Nathalie?a spus ea fixandu-l cu privirea si asteptand un raspuns.
-Nu te ingrijora.Asa e Andre...sunt sigur ca in curand te vei obisnuii cu el.Nathalie...e si ea vampir,nu te teme..e unul dintre cei mai blanzi pe care i-am intalnit vreodata si ii plac mult copii.
Curand,mai multi pasi au inceput sa se auda dinspre locul in care plecase Andre mai devreme.O fata cu parul,lung,blond si ondulat prins frumos la spate alerga incet inspre Lisa,si se aseza in genunchi in fata ei exact asa cum facuse si Andre mai devreme.Fericirea i-se citea pe chip.S-a uitat putin la Lisa apoi a imbratisat-o si a spus:
-Ce copil frumos!Oh,Mark,esti genial!
Andre chicoti incet privind-o pe Nathalie care acum se invartea prin camera cu Lisa in bratele ei.Mark o privi putin pe Lisa si observa ca incepea sa rada incetul cu incetul.
Se intreba doar unde erau ceilalti.Ca si cum Andre i-ar fi citit gandurile a spus:
-Haideti,sa va conduc la ceilalti.
Nathalie se opri,o imbratisa din nou pe Lisa care chicoti si ii urma pe Andre si Mark.Lisa observa imediat ca aceasta catedrala nu era deloc una normala.In ea se aflatu mult mai multe camere decat si-ar fi putut ea imagina.
-Haideti,intrati.Cu toti sunt aici.a spus Andre deschizand o usa ciudata ce se afla in fata lui.
Mark pasi in camera,cu Nathalie si Lisa in urma lui.Lisa se uita surprinsa in camera.Se aflau acolo cam 14 scaune dintre care numai 4 erau libere.Unul dintre vampiri s-a ridicat si a pasit inspre Mark cu bratele deschise spunand:
-Mark,draga prietene,stiam ca vei veni tu odata si odata.
Mark zambi usor cand vampirul se apropie mai mult de el si ii facu semn inspre cele patru scaune goale.Mark se aseza pe unul dintre ele,fiind placut surprins de faptul ca acum toti zambeau.Nathalie o aseza pe Lisa pe unul dintre scaune,apoi se aseza si ea langa scaunul pe care statea acum Lisa.
-Deci,Mark veti ramane aici acum,nu?a intrebat Andre oferind-ui un pahar ce continea un lichid portocaliu ciudat.
-Desigur...raspunse acesta luand paharul si privind-o pe Lisa care acum zambea privind toti vampirii din incaperea aceea.
--------------
Imi cer scuze dar acest capitol nu mi-se pare prea bun.Am incercat sa il fac mai bun si l-am scris de vreo 5 ori dar tot nu imi place cum a iesit..anyway astept parerile voastre...si sper ca urmatorul sa fie mai bun...>.>

Am citit :cuuter: si incepe sa imi placa din ce in ce mai mult...scrii foarte frumos ^^. Mie mi se pare destul de bun si cum isi exprima personajele sentimentele @.@ e foarte draguta povestea ^^. Astept continuarea ^^.

M-a atras titlul "Living a nightmare"..jast laic mi
Anyway....Imi place protectia lui Mark adresata Lisei...si din cate observ e cu vampiri,yeah,imi plac capitolele...astept si eu o continuare

yay...kami-chan kawaiooo fic...imi place foarte mult povestea...ce mai te pricepi la facut fic-uri...abia astept alte capitole^^

Deci dupa cateva luni mi-am amintit si eu ca mai am un fan fic care putrezeste aici z_Z
Bine,in mare parte nici nu prea am avut timp si nici inspiratie...timp pentru ca a fost perioada cu tezele si apoi cea cu ascultari si indreptari de medii etc. si inspiratia...ei bine...uneori imi vine cam greu XD
Anyway,gata cu explicatiile , trecem la urmatorul capitol care sper sa va placa la fel de mult ca celelalte ^ ^
Enjoy ^u^


Capitolul V
Lisei nu ii placea camera care Andre spusese ca va fi a ei.Mirosea placut a parfum dar era cam intunecata.Desi fereastra era larg deschisa iar lumina luni intra putin in camera.Era totusi placuta dar Lisa nu se simtea bine in ea.
Mark ii aratase unde erau camerele tuturor celor pe care ii cunoscuse cu cateva ore inainte, apoi ii spuse sa se intoarca in camera sa si sa nu inchida geamul decat cand se va face foarte frig.
Lisa se aseza peste pernele rosii intinse langa pat si se uita la fereastra deschisa.Lumina lunii era puternica si intreaga camera era invaluita intr-o nunanta sinistra de albastru.
In timp ce statea si se uita la frunzele copacilor care dansau in fata geamului sau, usa se deschise incet, fara nici un scartait.Nathalie intra in camera si ii zambi Lisei cand o vazu intinsa peste perne.Inchise apoi usa si se aseza langa ea asteptand ca Lisa sa isi intoarca privirea.
-Lisa...voiam sa iti spun ca....Lisa!!Ma asculti putin, te rog?
-Poftim?
Lisa se intoarse speriata inspre Nathalie care o privea ciudat.Dupa ce isi scutura putin capul spuse:
-Scuza-ma...dar camera asta e atat de ciudata....nu ma simt prea bine...poate ma voi acomoda cu timpul, dar nu stiu....
-Tocmai asta voiam sa iti spun....camera asta a fost a surorii mele, Ophelia.Andre i-a spus ieri sa se mute de aici, deoarece ea avea nevoie de o camera mai spatioasa, si din moment ce tu nu prea aveai lucruri la tine am hotarat ca aceasta sa fie a ta.Probabil ca lucrurile ei care au fost aici ti-au lasat acest sentiment....nici eu nu ma simteam prea bine cand intram in camera ei, dar in mod sigur acum ma simt mai bine decat de obicei.Sper ca tu sa nu fi nevoita sa intri acolo...cred ca ai innebuni.
-Cum?Dar de ce?Si cine este aceasta Ophelia?intreba Lisa uitandu-se ciudat prin camera ca si cum s-ar fi asteptat ca un monstru sa iasa dupa perdelele rosii.
-Ophelia avea rafturi intregi cu carti...desigur,acum au fost mutate in noua ei camera....dar ceea ce ma ingrozea pe mine cel mai mult...erau papusile...
-Papusi?
-Da...sute...mii poate....papusi de portelan de toate marimile, ciudate, cu palarii, cu masti, cu rochii de carnaval, rochii de printese sau regine.Pot parea chiar minunate dar...pe mine mereu m-au speriat...in special...ochii lor...ochii lor erau cei mai infricosatori...Si mirosul...da...vad ca inca a ramas aici,dar nu asa de puternic...in camera ei miroase si mai puternic a trandafiri....
Oh,dar uite cat este ceasul...trebuie sa merg in camera...si tu ar trebui sa te culci...si inca ceva...nu iesi seara din camera...Andre aude mai bine decat un iepure si te-ar ucide daca ai iesi din camera pe timpul serii...iesi numai dupa ora 5.Desigur,nu te obliga nimeni sa dormi daca nu poti.Dar nu parasi camera.
Nathalie se ridica in fuga de langa ea si parasi camera.Lisa ramase cu ochii atintiti inspre usa, apoi se ridica si se aseza in pat.
"Papusi infricosatoare, rafturi pline cu carti si parfum de trandafiri..." fraza aceasta se invartise in capul Lisei de nenumarate ori pana cand ochi ei se inchisera.

Nu avea nici o idee despre ceea ce o treziste.Dar cand se uita pe fereastra luna nu mai era acolo.Aprinse lumanarea de pe masa si se uita la ceas.Era 4:30.Auzise ceva.Stia foarte bine ca zgomotul acela o trezise,dar nu stia ce era zgomotul respectiv.Cand se pregatea sa se aseze iar pe pernele comode, zgomotul se auzi din nou.Se uita speriata inspre fereastra unde o pisica alba statea intinsa cu coada stufoasa fluturandu-i prin aer.Lisa zambi usurata si incerca sa se apropie de pisica.Dar cand Lisa intinse mana inspre ea aceasta fugi in gradina cu o viteza uimitoare.
La 5 fix deschise usa si iesi pe hol.Mark si Andre ii prezentara toate incaperile asa ca stia acum fiecare loc.Se indrepta inspre camera de zi si deschise incet usa.Spre surprinderea ei, mai era cineva acolo.Il recunoscu pe Andre care isi intoarse capul si ii zambi placut cand o recunoscu.Dar nu stia cine e femeia de langa el.Andre se ridica zambind in continuare, isi puse mainile pe umerii Lisei si spuse:
-Lisa,as vrea sa ti-o prezint pe Ophelia.

~Va urma